| |
Declaratii
politice rostite de domnii senatori:
Gheorghe Buzatu
Domnul Nicolae Vacaroiu:
................................................
Permiteti-mi sa dau cuvântul domnului senator Gheorghe
Buzatu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România
Mare.
Domnul Gheorghe Buzatu:
Domnule presedinte,
Stimati colegi,
Daca ne amintim bine, exact în urma cu 10 zile ne-a vizitat
la Bucuresti domnul Efraim Zuroff, director al Centrului "Simon
Wiesenthal" din Viena, centru devenit faimos în întreaga
lume pentru eforturile sale în capturarea nazistilor
dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial.
Asa cum am înteles din relatarile presei scrise ori din
materialele difuzate de agentiile "Rompres" si "Mediafax",
domnul Zuroff, în declaratiile facute sau în interviul
acordat "Rompres" la 13 septembrie, s-a referit, în
urma unor contacte oficiale si neoficiale, inclusiv dupa o întâlnire
cu procurorul general al României, la extinderea concomitenta în
România, Polonia si Austria a operatiunii numite "Ultima
sansa", declansata anul trecut în "arile Baltice
si vizând prinderea criminalilor de razboi nazisti. Nu
peste mult timp, în maximum doua luni, mai precis, operatiunea
va mai cuprinde Germania, Ucraina, Belarus si Ungaria.
Î
n cadrul respectiv, a anuntat directorul centrului din Viena,
s-a instituit un premiu sau mai multe premii, în valoare
de câte 10.000 dolari, oferite tuturor persoanelor care
prin informatiile furnizate vor conduce la descoperirea, anchetarea,
judecarea si pedepsirea indivizilor dovediti drept criminali
de razboi prin faptul implicarii lor nemijlocite la holocaust.
Relevam ca, în context, domnul Zuroff, de profesie istoric,
s-a ocupat în chip special de maresalul Antonescu, despre
care a precizat, citez: "Orice încercare de a-l
disculpa este o minciuna, un lucru neadevarat".
Totodata, el si-a îngaduit a largi nebanuit aria holocaustului în
România ocupata de nazisti, în care a inclus fara
reticenta "ara noastra, cum am spus, cu un numar de peste
420.000 de victime. De asemenea, oaspetele nu a dovedit retinere în
a-i admonesta pe presedintele Ion Iliescu sau pe premierul
Adrian Nastase pentru declaratiile lor recente si bine cunoscute,
dar nuantate, pe tema holocaustului hitlerist, în general.
Domnule presedinte,
Onorati colegi,
Dupa cum constatati, nu ma grabesc sa fiu de acord cu domnul
Zuroff. Nimic nu-mi îngaduie acest lucru, mai cu seama
specialitatea mea, aceeasi cu a înaltului oaspete, si
realitatile ce mi-au devenit apropiate, din România anilor
1940-1944. Însa sunt convins ca asupra unui punct putem
cadea de acord. În mod precis am în vedere faptul
ca criminalii de razboi dovediti si ale caror responsabilitati
sunt stabilite cu obiectivitate si precizie de catre instante
competente si recunoscute ca atare trebuie sa fie judecati
si condamnati. De aici încolo însa intervine un
dar, care, din nou, ma separa de domnul Zuroff.
Î
n primul rând, nu trebuie promovat în continuare
asanumitul si prea uzualul dublu standard. Conchidem, asadar,
ca nu numai criminalii de razboi nazisti ar urma sa fie judecati
si pedepsiti, ci toti cei descoperiti culpabili pentru genocid
si crime de razboi. Aceasta întrucât toata omenirea
este direct interesata sa se previna nu doar o parte a raului,
ci întreg raul. Sub nici un pretext trecutul, ma refer
la epoca celui de Al Doilea Razboi Mondial, nu mai trebuie
sa se repete. Sa avem în vedere, prin urmare, trecutul în
ansamblu, iar nicidecum doar un segment al sau. Umanitatea,
precum si pacea, în formula celebra, consacrata de Nicolae
Titulescu, a fost si ramâne indivizibila.
Domnule presedinte,
Stimati colegi,
Discutiile angajate fiind extrem de interesante, cred ca se
mai impune un punct de vedere. Nu trebuie sa cercetam o vasta
biblioteca pentru a ajunge la aceasta concluzie exprimata într-un
dicton universal, si anume ca moartea a fost si a devenit cea
mai democratica institutie de pe pamânt, în fata
ei toti indivizii au fost si sunt absolut egali. În acest
sens, nu au existat si nu exista morti importanti si neimportanti,
superiori si inferiori, dupa cum nu exista nici victime ale "Secolului
crimelor", al XX-lea, de gradul zero ori de gradul al
saselea, al saptelea.
Iata de ce, vizavi de oferta domnului Efraim Zuroff, se impune,
sunt convins, a fi lansata o contrapropunere pentru numai 1.000
ori 100 de dolari, depinde de saracia fiecaruia dintre noi,
care sa aiba în vedere strângerea de date, capturarea,
judecarea si condamnarea tuturor celor dovediti vinovati de
crime de leznatiune. Îi am în vedere, de ce sa
va ascund, pe toti cei care, în anii '40 - '50 au actionat
ca brute cu chip uman, sau s-au remarcat în etapa comunizarii
fortate a României, fiind mult prea bine cunoscuti de
acum din cartile de istorie sau din documentele pastrate în
arhive. Din volumele tiparite de istorici precum Marius Oprea,
Mihai Pelin si altii, precum si din cercetarile proprii în
arhivele straine, va rog sa-mi îngaduiti a-i mentiona
dintr-o lunga lista posibila, deocamdata, pe urmatorii:
- Misu Dulgheru sau Dulbelgher, nascut în anul 1909 la
Tecuci, angajat în Ministerul de Interne în 1945,
apoi trecut la Serviciul Special de Informatii. Dupa crearea
Securitatii, în 1948, timp de 4 ani, deci '48 - '52,
a fost seful Sectiei anchete penale, în care pozitie
a instrumentat cazul Lucretiu Patrascanu, condamnat, cum se
stie, la moarte si executat în aprilie 1954. La începutul
anilor '80
Dulgheru si familia au emigrat în Israel.
- Un alt nume: Ludovic Weiss, nascut în 1912, a lucrat în
Siguranta între anii 1946 - 1948, iar ulterior în
Securitate, 1948 - 1960, fie ca sef al Serviciului Judetean
Satu Mare, fie în cadrul Directiei anchete penale, care
i-a încredintat loturile "Canal" si "Lucretiu
Patrascanu". Pentru finalizarea ultimului caz, Patrascanu,
Weiss a primit Ordinul "Steaua Republicii Populare Române" Clasa
a IV-a, iar în anii '80 a emigrat în Israel.
Detinem si o descriere a criminalului. Citez: "Un individ
mic de statura, cu ochii bulbucati, fata descarnata, avea o
mica cocoasa în spate si privirea sasie, plina de ura.
Fuma tigara de la tigara". În august 1949 el a împuscat
4 tarani din comuna Odoreu: Andrei Pop, Chira Gheza, Biro Andrei
si Gyula Alexandru.
- Alt caz, Iosif Sraier, nascut în 1902, la Vaslui, devenit
agent al Sigurantei înainte de 1944, iar imediat dupa
23 august s-a convertit în jurist al P.C.R.-ului, apoi în
secretar al Ministerului Afacerilor Interne, la solicitarea
Anei Pauker. A plecat în Occident, unde i s-au pierdut
urmele.
- Stefan Koller, nascut în 1916, la Huedin, locotenentcolonel
de securitate, participant la razboiul civil din Spania. A
functionat din 1952 în Ministerul Afacerilor Interne, în
Directia generala a lagarelor, iar între 1954-1957 a
fost comandant al închisorii de la Aiud, apoi al Vacarestilor.
A plecat din România la interventia unei înalte
oficialitati din Statele Unite.
Domnule presedinte,
Doamnelor si domnilor senatori,
Î
nchei aici, deocamdata. V-am prezentat numai câteva argumente
si persoane, si îndemnuri pentru a sublinia ca justitia
trebuie sa-si spuna cuvântul, indiferent de tara, de
nationalitate, de ideologie, de sentimente si de interese care,
acestea din urma, mai ales, pot fi decisive si presante, dar
niciodata nu înalta cu ceva deasupra, contra lumii, dreptul
si dreptatea, pur si simplu pentru motivul ca acestora nu li
se pot afla substitute, dupa cum nici motivatii sau constructii
umaniste, ideologice si cu atât mai putin stiintifice.
Va multumesc pentru atentie. (Aplauze.)
Domnul Nicolae Vacaroiu:
Va multumesc, domnule senator.
Stimati colegi, avem doua posibilitati de a proceda: sa dau
cuvântul în continuare, cu conditia ca cel care
ia cuvântul sa nu se supere ca întrerupem la un
moment dat, continuând dupa aceea, sau sa facem o pauza
de 3-4 minute.
Din sala:
Pauza!
Domnul Nicolae Vacaroiu:
Deci rugamintea este sa ramâneti în sala. Facem
o pauza de 3-4 minute, dupa care vom continua cu declaratiile
politice pâna epuizam lista cu cei înscrisi astazi
la cuvânt.
Camera
Deputatilor
|
|
