Centrul Wiesenthal a lansat o noua cautare a criminalilor de razboi în patru tari latino-americane: Argentina, Brazilia, Chile si Uruguay.
Un nou start al vânatorii de nazisti. Efraim Zuroff, directorul centrului Simon Wiesenthal, a anuntat recent declansarea operatiunii "Last Chance" (Ultima sansa) în Argentina, Brazilia, Chile si Uruguay.

Scopul proiectului este de a descoperi ultimii tortionari supravietuitori ai regimului hitlerist de pe continentul sud-american, unde acestia s-au ascuns în numar mare. Demarata în iunie 2002, operatiunea a permis deja identificarea a 488 de suspecti în 20 de tari.

Centrul Wiesenthal spera sa aduca în fata justitiei criminalii de razboi care s-au ascuns pe continentul sud-american. Cunoscuta organizatie care militeaza pentru drepturile evreilor spune ca, dupa înfrângerea Germaniei naziste, între 150 si 300 dintre acestia au intrat în Argentina, Brazilia, Chile si Uruguay. Proiectul, prin care se ofera recompense financiare pentru informatii care sa permita judecarea si pedepsirea criminalilor Holocaustului, a început în Lituania, Letonia si Estonia, în iulie 2002.

Informatiile obtinute au permis identificarea a 488 de suspecti, emiterea a trei mandate de arestare si a doua cereri de extradare, deschiderea a zeci de anchete în 20 de tari. Si operatiunea declansata în America Latina are toate sansele sa se bucure de succes. Înainte de a fi lansata cu adevarat – numai câteva ziare argentiniene se facusera ecoul stirii – au si fost primite informatii privitoare la un criminal de razboi, la Centrul Wiesenthal; un suspect a fost localizat în provincia Buenos Aires.

Recompense de 10.000 de dolari

Acum, cei mai multi dintre tortionarii nazisti au vârsta de peste 85 de ani. Centrul Simon Wiesenthal ofera recompense de 10.000 de dolari oricarei persoane care ofera informatii ce pot fi folosite pentru capturarea fiecaruia dintre ei.

"Dar, pentru a primi banii, trebuie ca suspectul sa fie localizat, judecat si condamnat", precizeaza Sergio Widder, director al biroului argentinian al centrului. Un numar de telefon si o adresa e-mail au fost puse la dispozitia publicului. "Informatorii pot fi vecini, cunostinte, oameni care au întâlnit un nazist din întâmplare…", a explicat Efraim Zuroff.

În Germania, s-a întâmplat ca însisi membrii familiei sa-i denunte pe criminali si asta este "cea mai mare pedeapsa pe care pot s-o primeasca nazistii", adauga el. Responsabilul operatiunii "Ultima sansa" marturiseste ca, de 25 de ani, de când vâneaza nazisti, nu a auzit pe niciunul dintre acestia cerându-si iertare. "Desigur, nu se urmareste judecarea oamenilor care nu pot sa faca fata unui proces. Dar vedem adesea ca multi dintre ei o duc foarte bine. Cine nu are constiinta traieste mult", mai spune Zuroff.

Tintele principale: Aribert Heim si Alois Brunner

Centrul Wiesenthal spera sa obtina în America de Sud cel putin la fel de mult succes cât a obtinut prin lansarea operatiunii "Ultima sansa" în Europa. În primul rând se doreste gasirea doctorului Aribert Heim, care ar putea fi în Argentina sau în Chile.

Acesta este acuzat de uciderea a sute de prizonieri asupra carora a practicat experiente medicale în lagarul de concentrare de la Mathausen. Se crede ca Heim a fost ginecolog la Baden-Baden pâna în 1954, dupa care a fugit în Spania, fiind avertizat de niste prieteni ca ar fi putut sa fie arestat. Au existat denunturi potrivit carora ar fi fost vazut în Chile. "Doctorul moarte" figureaza pe pozitia a doua, dupa Alois Brunner, în lista criminalilor cei mai cautati de catre Centru.

Membru SS si seful lagarului de la Drancy, Brunner este responsabil de deportarea a 140.000 de persoane. A locuit în Germania de Vest pâna în 1962, apoi a emigrat în Siria sub pseudonimul Georg Fischer. Se crede ca îi lipseste un ochi si ca mâinile îi sunt mutilate, dupa ce, pe la sfârsitul anilor ’80, agentii politiei secrete israeliene au facut sa-i parvina o scrisoare-capcana. Detectivi francezi l-au vazut ultima oara în 2001, în holul hotelului Meridién din Damasc.

Au fost cazuri în care marii criminali de razboi au murit înainte de a fi putut fi dusi în fata justitiei. "Doctorul-moarte al lagarului Auschwitz" - Josef Mengele - a fugit din Argentina si a trait în Paraguay, dupa care a murit în Brazilia în 1979. Eduard Roschmann, supranumit "macelarul de la Riga", care se face vinovat de moartea a 40.000 de evrei din Letonia, a murit în Paraguay, în 1977. N-a ajuns niciodata în fata tribunalului.

Capturi importante de-a lungul timpului

Dintre nazistii cei mai cautati a facut parte si Adolph Eichman, care a recunoscut ca a organizat deportarea evreilor în lagarele de concentrare. El a fost rapit din Argentina, în 1960, dus în Israel, unde a fost judecat si spânzurat, doi ani mai târziu.

Printre alte mari capturi ale "vânatorii de nazisti" s-au numarat Klaus Barbie, seful Gestapoului din Lyon, supranumit "Macelarul din Lyon". Acestuia i s-a dat de urma în America de Sud si a fost judecat – în 1987 - în Franta, unde a fost condamnat la închisoare. Franz Stangl, comandant al lagarului mortii din Treblinka (Polonia), în care au supravietuit numai 40 din cei peste un milion de prizonieri, a fost extradat de Brazilia si condamnat la închisoare pe viata în Germania Occidentala, în 1970.

Potrivit analistilor, succesul operatiunii "Ultima sansa" depinde de o serie de factori, printre care se numara disponibilitatea statelor sud-americane de a o sprijini, sansa ca tortionarii sa mai fie în viata si de a nu fi socotiti prea în vârsta – si în imposibilitate - pentru a fi judecati.

Desecretizarea arhivei mortii, dupa 60 de ani

Arhivele naziste de la Bad Arolsen, în care se afla ascunse destinele tragice a 17,5 milioane de victime ale nazistilor, au fost deschise recent publicului, dupa mai bine de 60 de ani. Cele 47 milioane de documente, rezultate ale obsesiei regimului hitlerist pentru rigoarea administrativa, dispuse pe 27 kilometri de rafturi, nu puteau fi consultate pâna acum decât "în scop umanitar" - la cererea unei victime sau a unei persoane delegate.

Pe parcursul timpului au fost utilizate exclusiv pentru cautarea persoanelor disparute sau pentru cereri de despagubire.

Cele 11 state care se ocupa cu gestionarea arhivelor naziste sunt: Israel, SUA, Germania, Franta, Italia, Marea Britanie, Belgia, Grecia, Polonia, Luxemburg si Olanda. Acestea au convenit, în mai 2006, sa deschida arhivele pentru cercetatori si istorici. "As dori sa-i invit pe toti oamenii de stiinta sa profite de desecretizare si sa studieze acest capitol sumbru al istoriei germane", a declarat secretarul de stat german pentru afaceri europene, Gunter Gloser.

Pâna acum, mai multe state, printre care si Germania, se opuneau deschiderii pentru public a documentelor, din cauza caracterului deosebit de sensibil al unor informatii, ca presupusa homosexualitate sau handicapul mental al unora dintre victimele deportarilor. În prezent, arhiva nazista - care se afla în orasul Bad Arolsen din vestul Germaniei - este administrata de Serviciul International de Localizare (International Tracing Service), o sucursala a Comitetului International al Crucii Rosii.

Detalii minutioase despre milioane de victime

Dupa deschiderea arhivei naziste, se asteapta sa iasa la iveala documentatii originale despre cel mai oribil genocid din istorie, ceea ce se crede ca va reînvia interesul academic pentru cercetarea Holocaustului. Documentele vor oferi istoricilor mai multe detalii despre una dintre cele mai cercetate perioade din istoria moderna.

Acestia vor putea afla mai multe amanunte despre crimele si atrocitatile savârsite împotriva a milioane de evrei, rromi si alte victime. Nazistii înregistrau cele mai mici detalii - de la numarul de paduchi din capul unui detinut la momentul exact al executiei sale! Fortele aliate au început sa adune documentele din lagare si alte închisori naziste pe masura ce au strabatut Europa la sfârsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Arhiva de la Bad Arolsen primea pâna acum circa 10.000 de cereri pe an prin care oamenii întrebau de documente prin care sa poata sa dea de urma unor rude pierdute în vremurile tulburi. Înca 60.000 de cereri de acest fel se afla în asteptare. Timp de 10 ani, procesarea cererilor s-a facut la o viteza foarte scazuta, ceea ce a generat multa frustrare în rândul familiilor victimelor.

Zeci de mii de supravietuitori ai Holocaustului, înca nemultumiti

La sase decenii dupa sfârsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, zeci de mii de supravietuitori ai Holocaustului si mostenitorii lor înca lupta pentru compensatiile pe care trebuiau sa le primeasca sau pentru recuperarea proprietatilor pierdute în Germania, potrivit „Boston Globe".

Mai mult de 76.000 de cereri depuse de familii de evrei si victime ale nazismului care au detinut proprietati în fosta Germanie de Est au ramas nerezolvate. Circa 60.000 de evrei, care au solicitat pensii speciale pentru ca au fost fortati sa munceasca în ghetouri pentru salarii de subzistenta, au fost refuzati. Si proprietarii de opere de arta, pe care le-au pierdut, spun ca nu au fost sprijiniti sa le recupereze.

Pe masura ce timpul trece, supravietuitorii Holocaustului si mostenitorii lor se simt frustrati, în multe cazuri blamând birocratia greoaie din Germania.

adevarul.ro