|
|
|
|
Un scurt rezumat al istoriei Holocaustului in România
| |
|
Sateliţi ai Germanei naziste, guverne romane succesive au tăiat drepturile evreilor,
au jefuit evrei de proprietatea lor si au privat numeroşi evrei
de cetatenia romana. Aceasta politica care a fost implementata
începând cu sfarsitul lui 1937 de către guvernul instaurat
de Octavian Goga (Partidul Naţional Taranesc) si Alexandru
Cuza (Liga de Apărare Naţional Creştina) si au fost continuate
de dictatura fondata de Regele Carol al doilea in februarie
1938.
La sfarsitul lui iunie 1940, Uniunea Sovietica a forţat România
sa predea Basarabia si Bucovina de Nord iar trupele romane
in retragere si sătenii locali au savarsit violente nenumărate
împotriva evreilor. Astfel pe 30 iunie 1940, 200 de evrei au
fost omoraţi in Dorohoi, alte sute au fost omoraţi in sate,
de ambele laturi ale noilor graniţe si aproximativ zece mii
de evrei au fost omoraţi intr-un mare pogrom in Iaşi. Pe 8
august 1940 guvernul roman a creat „Statutul de Evreu” care
anula cetatenia majoritatii evreilor si interzicea mariajele
mixte.
Pe 4 septembrie 1940 generalul Ion Antonescu a preluat puterea
si a invitat Garda de Fier fascista, condusa de Horia Sima
sa se alăture guvernului sau care a lansat o campanie de teroare
si intimidare împotriva evreilor intr-un efort de ai exclude
din viata economica si comerciala a tarii. Puţin după aceea
Antonescu a exclus Garda de Fier din guvernul sau dar rebeliunea
lor din 21-23 ianuarie1941 a fost insotita de revolte anti-evreiesti
in care 127 de evrei au fost omoraţi cu brutalitate. După excluderea
Legionarilor, Antonescu a continuat politicile sale anti-evreiesti
care au fost legiferate si care au fost aplicate printre alţii
de către Centrul Naţional de Romanizare care a implementat
toate legile anti-evreiesti si a dirijat scoaterea peste noapte
a zeci de mii de evrei din casele lor.
Izbucnirea războiului intre Germania si Uniunea Sovietica a
condus la escaladarea masurilor anti-evreiesti in România.
Regimul Antonescu a privit războiul ca pe o oportunitate de
a rezolva chestiunea evreiasca si a început prin a expulza
40.000 evrei din oraşe si sate confiscându-le proprietatile.
Aceasta a fost urmata de iniţierea unei campanii de ucidere
in masa a evreilor din Basarabia si Bucovina. In prima sa faza,
unitati ale armatei romane si germane, asistate de Einsatzgruppe
D si de localnici ucrainieni au ucis 160.000 evrei iar pe 15
septembrie 1941 Antonescu a ordonat expulzarea in Transnistria
a 150.000 de supravieţuitori. In timpul expulzării, zeci de
mii de evrei au fost omoraţi de escorta romana sau au murit
de foame si de boli. In perioada conducerii romane, zona Transnistriei
a devenit un loc al omorului in masa al evreilor dintre care
90.000 au pierit intre anii 1941-1944. Armata si jandarmeria
romana au participat de asemenea la lichidarea a zeci de mii
de evrei ucrainieni pe care au
justificat-o acuzând evreii de colaborare cu ocupaţia sovietica
intre 1940-1941.
Guvernul roman a fost de acord iniţial cu deportarea in lagărele
morţii in Polonia a populaţiei evreieşti ramase dar cu timpul
Antonescu a realizat ca Germania ar putea pierde războiul,
ca nu are nici o intenţie de a returna Transilvania de Nord
României. Aceşti doi factori alături de cererile crescute de
trupe romaneşti de către Germania pentru a lupta pe frontul
de est precum si pentru petrol si provizii alimentare, au convins
romanii sa refuze cererile naziştilor de a deporta evreii romani
in lagărul morţii de la Belsen (eforturile comunitatii evreieşti
locale, condusa de Dr. Wilhelm Felderman care a primit ajutorul
unor figuri proeminente romane, a jucat de asemenea un rol
important). Ca rezultat, evreii din Regat si cei din Transilvania
de Sud au fost crutati de exterminarea in masa.
Dupa respingerea cererilor naziştilor de a implementa Soluţia
Finala, guvernul roman a devenit conştient ca ajutarea evreilor
ar imbunatati imaginea României in ochii Aliaţilor si ar ajuta
tara sa obtina o mai avantajoasa intelegere după razboi.Totusi
in ciuda acestei atitudini, politica discriminatorie anti-evreiasca
a regimului Antonescu a continuat in forta iar pauperizarea
si exploatarea evreilor romani a continuat in anii războiului.
In total 420.000 evrei care locuiau in România in 1939 se estimează
a fi fost omoraţi in timpul Holocaustului. Aceasta cifra include
evreii omoraţi in Basarabia si Bucovina in vara lui 1941, a
celor care au murit in timpul expulzării din Transnistria si
in zona adiacenta, a celor omoraţi in Iaşi si in alte localitati,
evreii din Transilvania de Nord deportaţi la Auschwitz de unguri.
________________________________________________________________________ |